suedeză

(svenska)

Etimologie

Din germană erinnern („a aminti”). Înrudit cu daneză erindre și neerlandeză herinneren.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
erinra
Activ Pasiv
Infinitiv erinra erinras
Prezent erinrar erinras
Perfect erinrade erinrades
Supin erinrat erinrats
Imperativ erinra
Participiu
Prezent erinrande, erinrandes
Perfect erinrad
  1. (urmat de om) a reitera, a repeta
    Jag vill erinra (er) om att ni vittnar under ed.
  2. (urmat de om) a aminti de
    En kroppsform som erinrar om en bäver.
  3. (formal) a obiecta, a se opune
    Vi har inget att erinra.

erinra sig

  1. (v.refl.) a-și aminti, a-și aduce aminte
    erinrar jag mig något jag en gång läste i en bok.

Sinonime

erinra

erinra sig

Antonime

erinra sig

Cuvinte derivate

Referințe