extrapolare
Etimologie
Din a extrapola.
Pronunție
- AFI: /eks.tra.po'la.re/
Substantiv
Declinarea substantivului extrapolare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | extrapolare | extrapolări |
Articulat | extrapolarea | extrapolările |
Genitiv-Dativ | extrapolării | extrapolărilor |
Vocativ | extrapolare | extrapolărilor |
- (mat.) metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație.
- (fil.) extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online