complex

română

Etimologie

Din franceză complexe < latină complexus.

Pronunție

• AFI: /kom'pleks/

Adjectiv

Declinarea adjectivului complex
	Singular	Plural
Masculin	complex	complecși
Feminin	complexă	complexe
Neutru	complex	complexe

1. format din mai multe părți; care îmbrățișează, care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite.

Cuvinte derivate

• biocomplex
• complexifica

Cuvinte compuse

• număr complex

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului complex
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complex	complexe
Articulat	complexul	complexele
Genitiv-Dativ	complexului	complexelor
Vocativ	complexule	complexelor

1. întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc.
2. ansamblu de construcții, de unități industriale sau comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop.
3. ansamblu de tendințe inconștiente formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei.

Cuvinte compuse

• complex sportiv
• complex de inferioritate
• complexul lui Oedip

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online