extremă

română

Etimologie

Din extrem.

Pronunție

• AFI: /eks'tre.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului extremă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	extremă	extreme
Articulat	extrema	extremele
Genitiv-Dativ	extremei	extremelor
Vocativ	extremo	extremelor

1. margine, limită, capăt (foarte îndepărtat).
2. valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi.
3. jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei.

Cuvinte compuse

• extremă dreaptă, extremă stângă

Expresii

• A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online