fățuitoare

română

Etimologie

Din fățuitor.

Pronunție

• AFI: /fə.ʦu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului fățuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fățuitoare	fățuitoare
Articulat	fățuitoarea	fățuitoarele
Genitiv-Dativ	fățuitoarei	fățuitoarelor
Vocativ	fățuitoareo	fățuitoarelor

1. persoană care fățuiește.
2. unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online