fățuitor

română

Etimologie

Din a fățui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /fə.ʦu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului fățuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fățuitor	fățuitori
Articulat	fățuitorul	fățuitorii
Genitiv-Dativ	fățuitorului	fățuitorilor
Vocativ	fățuitorule	fățuitorilor

1. persoană care fățuiește.

Cuvinte derivate

• fățuitoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului fățuitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fățuitor	fățuitoare
Articulat	fățuitorul	fățuitoarele
Genitiv-Dativ	fățuitorului	fățuitoarelor
Vocativ	fățuitorule	fățuitoarelor

1. rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn.
2. cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fortuita

Referințe

• DEX '98 via DEX online