făinare

română

Etimologie

Din făină + sufixul -are.

Pronunție

• AFI: /fə.iˈna.re/

Substantiv

Declinarea substantivului făinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făinare	invariabil
Articulat	făinarea	invariabil
Genitiv-Dativ	făinării	invariabil
Vocativ	făinare	invariabil

1. boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afinare
• fârnâie

Referințe

• DEX '98 via DEX online