română

Etimologie

Din a afina.

Pronunție

  • AFI: /a.fi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
afinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afinare afinări
Articulat afinarea afinările
Genitiv-Dativ afinării afinărilor
Vocativ afinareo afinărilor
  1. acțiunea de a afina; afinaj.
  2. proces de îndepărtare a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj.
  3. perioadă din procesul de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare și se îndepărtează oxizii rezultați.
  4. operație de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării și rafinării.
  5. eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe