făptui

română

Etimologie

Din fapt + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /fəp.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului făptui
Infinitiv	a făptui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	făptuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să făptuiască
Participiu	făptuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a face, a săvârși ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune.

Cuvinte derivate

• făptuire
• făptuitor
• înfăptui

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pufăit

Referințe

• DEX '98 via DEX online