pufăi

română

Etimologie

Onomatopee. Confer puf.

Pronunție

• AFI: /'pu.fəj/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care imită pufăitul lulelei.

Cuvinte derivate

• pufăială
• pufăire
• pufăit
• pufăitură

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din puf + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /pu.fə'i/

Verb

Conjugarea verbului pufăi
Infinitiv	a pufăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pufăi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pufăie
Participiu	pufăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări.
2. (v.intranz.) a fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor).
3. (v.intranz.) (despre lulea) a scoate fum.
4. (v.intranz.) (despre locomotive) a evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online