fațadă

română

Etimologie

Din franceză façade (refăcut după față).

Pronunție

• AFI: /fa'ʦa.də/

Substantiv

Declinarea substantivului fațadă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fațadă	fațade
Articulat	fațada	fațadele
Genitiv-Dativ	fațadei	fațadelor
Vocativ	fațadă	fațadelor

1. fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; (spec.) partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online