Variante de scriere Vezi și : ruin, ruina
Ruinele la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Etimologie

Din franceză ruine sau direct din latină ruīna.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ruină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruină ruine/ruinuri
Articulat ruina ruinele/ruinurile
Genitiv-Dativ ruinei ruinelor/ruinurilor
Vocativ ' '
  1. (adesea fig.) ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată.
    O ruină de casă.
  2. (fig.) rămășiță a trecutului.
  3. (rar) faptul de a (se) ruina.
  4. (fig.) pierderea averii sau a sănătății.
  5. persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau unor necazuri.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Din spate regină, din față ruină = expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un corp bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate


Traduceri

Etimologie

Din ruina.

Pronunție

  • AFI: /ru.iˈnə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru ruina.

Referințe