farafastâc

română

Etimologie

Din neogreacă φαραφασ (farafás) „fanfaron”.

Pronunție

• AFI: /fa.ra.fas'tɨk/

Substantiv

Declinarea substantivului farafastâc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	farafastâc	farafastâcuri
Articulat	farafastâcul	farafastâcurile
Genitiv-Dativ	farafastâcului	farafastâcurilor
Vocativ	farafastâcule	farafastâcurilor

1. (fam. și peior.; de obicei la pl.) podoabă sau ornament fără valoare, inutil.
2. moft, capriciu, fasoane.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online