fatalitate
română
Etimologie
Din franceză fatalité < latină fatalitas, fatalitatis.
Pronunție
- AFI: /fa.ta.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului fatalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fatalitate | fatalități |
| Articulat | fatalitatea | fatalitățile |
| Genitiv-Dativ | fatalității | fatalităților |
| Vocativ | fatalitate | fatalităților |
- forță supranaturală care ar determina în mod prestabilit și implacabil mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum.
- ceea ce este de neînlăturat, inevitabil.
- concurs nefericit de împrejurări (care nu poate fi evitat).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online