faun

română

Etimologie

Din latină faunus.

Pronunție

• AFI: /ˈfa.un/

Substantiv

Declinarea substantivului faun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	faun	fauni
Articulat	faunul	faunii
Genitiv-Dativ	faunului	faunilor
Vocativ	faunule	faunilor

1. zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online