turmă
Etimologie
Din latină turma.
Pronunție
- AFI: /ˈtur.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului turmă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | turmă | turme |
Articulat | turma | turmele |
Genitiv-Dativ | turmei | turmelor |
Vocativ | turmă | turmelor |
- grup (mai mare) de oi sau, (p.ext.), de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună.
- (depr.) mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine).
- (în limbajul bisericesc) mulțimea credincioșilor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online