finalitate

română

Etimologie

Din franceză finalité.

Pronunție

• AFI: /fi.na.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului finalitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	finalitate	invariabil
Articulat	finalitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	finalității	invariabil
Vocativ	finalitate	invariabil

1. scop în vederea căruia are loc o activitate.
2. tendință sau orientare a cuiva sau a ceva spre un anumit scop.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online