fisura

română

Etimologie

Din franceză fissurer.

Pronunție

• AFI: /fi.su'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) fisura
Infinitiv	a (se) fisura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) fisurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) fisureze
Participiu	fisurat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a produce sau a căpăta fisuri.

Cuvinte derivate

• fisurare
• fisurat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• furișa
• frăsui
• șfărui

Referințe

• DEX '98 via DEX online