fisură

română

Etimologie

Din franceză fissure < latină fissura.

Pronunție

• AFI: /fi'su.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului fisură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fisură	fisuri
Articulat	fisura	fisurile
Genitiv-Dativ	fisurii	fisurilor
Vocativ	fisură	fisurilor

1. crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• furișa
• frăsui
• șfărui

Referințe

• DEX '98 via DEX online