fleandură

română

Variante

• fleandră

Etimologie

Din dialectul săsesc flander.

Pronunție

• AFI: /'fle̯an.du.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului fleandură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fleandură	flenduri
Articulat	fleandura	flendurile
Genitiv-Dativ	flendurii	flendurilor
Vocativ	fleandură	flendurilor

1. obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră.

Cuvinte derivate

• ciocofleandură
• flenderiță
• flendurit
• flenduros

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online