stricat
Etimologie
Din verbul a strica.
Pronunție
- AFI: /striˈkat/
Substantiv
Declinarea substantivului stricat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | stricat | stricate |
Articulat | stricatul | stricatele |
Genitiv-Dativ | stricatului | stricatelor |
Vocativ | stricatule | stricatelor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului stricat | ||
Singular | Plural | |
Masculin | stricat | stricați |
Feminin | stricată | stricate |
Neutru | stricat | stricate |
- (despre obiecte, unelte, mecanisme) care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat.
- (despre materii organice, îndeosebi despre alimente) alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
- (despre înjghebări, construcții) dărâmat, surpat, năruit.
- (pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) bolnav, vătămat; (p.ext.) becisnic.
- (despre relații de prietenie, de dragoste etc.) desfăcut, rupt.
- (despre oameni) certat, mâniat, supărat (cu cineva).
- (despre oameni; adesea substantivat) decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din strica.
Verb
- forma de participiu trecut pentru strica.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online