flintă

Vezi și : flinta, flint

română

Etimologie

Din germană Flinte, prin intermediul maghiară flinta.

Pronunție

• AFI: /'flin.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului flintă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flintă	flinte
Articulat	flinta	flintele
Genitiv-Dativ	flintei	flintelor
Vocativ	'	'

1. pușcă cu fitil, cu țeavă lungă, cocoș și cremene, folosită în trecut.

   Trage cu flinta.

Sinonime

• sâneață, (înv. și reg.) durdă

Cuvinte derivate

• flintuliță

Cuvinte apropiate

• pușcă

Traduceri

pușcă

Referințe

• DEX online