pușcă
Vezi și : pușca |
Etimologie
Probabil din maghiară puska. Confer albaneză pushkë, sr. пушка (puška) < slavă pušĭka. Provine din germana veche de sus būhse < latină pyxis. Din greacă antică πυξίς (pyxís).
Pronunție
- AFI: /ˈpuʃ.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului pușcă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pușcă | puști |
Articulat | pușca | puștile |
Genitiv-Dativ | puștii | puștilor |
Vocativ | ' | ' |
- armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă.
- Are pușca încărcată.
- (înv.) tun.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- iarbă-de-pușcă
- praf de pușcă
- pușca-dracului
- pușca-lupului
- pușcă antitanc
- pușcă-mitralieră
- pușcă de soc
Cuvinte apropiate
Expresii
- (adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit
- A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul)
- Care (sau cine) pălăria?/pielea?/pușca mea? = care naiba?
Traduceri
armă de foc individuală
|
|