fitil
Etimologie
Din turcă fitil.
Pronunție
- AFI: /fiˈtil/
Substantiv
Declinarea substantivului fitil | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | fitil | fitiluri |
Articulat | fitilul | fitilurile |
Genitiv-Dativ | fitilului | fitilurilor |
Vocativ | fitilule | fitilurilor |
- fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc.
- fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins.
- șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop.
Cuvinte derivate
Expresii
- (fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online