Etimologie

Din turcă fitil.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
fitil
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fitil fitiluri
Articulat fitilul fitilurile
Genitiv-Dativ fitilului fitilurilor
Vocativ fitilule fitilurilor
  1. fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc.
  2. fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins.
  3. șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie


Traduceri

Referințe