frângere

română

Etimologie

Din a frânge.

Pronunție

• AFI: /'frɨn.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului frângere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frângere	frângeri
Articulat	frângerea	frângerile
Genitiv-Dativ	frângerii	frângerilor
Vocativ	frângere	frângerilor

1. acțiunea de a (se) frânge; rupere prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; frântură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online