fractura

Vezi și : fractură

română

Etimologie

Din franceză fracturer.

Pronunție

• AFI: /frak.tu'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) fractura
Infinitiv	a (se) fractura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) fracturez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) fractureze
Participiu	fracturat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p.ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură.

   Și-a fracturat un os.

Sinonime

• (med.) (-și) frânge, (-și) rupe

Cuvinte derivate

• fractural
• fracturare
• fracturat
• fractură

Traduceri

a(-și) produce o fractură

engleză: fracture (English) finlandeză: haljeta (suomi), murtua (suomi) franceză: fracturer (français) germană: aufbrechen (Deutsch), frakturieren (Deutsch) (rar) indoneziană: meretakkan (Bahasa Indonesia), mematahkan (Bahasa Indonesia) italiană: fratturare (italiano)

poloneză: łamać się (polski) pękać (polski); złamać się (polski) pęknąć (polski) portugheză: fraturar (português) spaniolă: fracturar (español) suedeză: bryta (svenska) turcă: kırmak çatlatmak (Türkçe), yarmak (Türkçe); kırılmak (Türkçe)

Etimologie

Din fractură.

Pronunție

• AFI: /frakˈtu.ra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru fractură.

Referințe

• DEX online