fulare
română
Etimologie
Din a fula.
Pronunție
- AFI: /fu'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fulare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fulare | fulări |
| Articulat | fularea | fulările |
| Genitiv-Dativ | fulării | fulărilor |
| Vocativ | fulare | fulărilor |
- acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online