fulare

română

Etimologie

Din a fula.

Pronunție

• AFI: /fu'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului fulare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fulare	fulări
Articulat	fularea	fulările
Genitiv-Dativ	fulării	fulărilor
Vocativ	fulare	fulărilor

1. acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reaflu
• refula

Referințe

• DEX '98 via DEX online