gâmba
Vezi și : gamba, gambă |
Etimologie
Origine obscură. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gâng-, confer sgâmboi. Derivare din latină *camba („picior”) (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă.
Pronunție
- AFI: /ɡɨmˈba/
Verb
Conjugarea verbului gâmba | |
Infinitiv | a gâmba |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
gâmb |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să gâmbe |
Participiu | gâmbat |
Conjugare | I |
Sinonime
Cuvinte derivate
Paronime
Traduceri
a găbui
|