germ
Vezi și : germ., Germ. |
(English)
Etimologie
Din franceză medie germe < latină germen („germen, embrion, sămânță”).
Pronunție
Substantiv
germ, pl. germs
- (biol.) microb; (p.ext.) bacterie
- I'm a hypochondriac, so germs really scare me!
- (med.) agent patogen
- (fig.) germen, cauză, sămânță, început
- The germ of civil liberty.
- (bot.) germen, embrionul plantei
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Verb
Conjugarea verbului to germ | |
Infinitiv | to germ |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
germs |
Trecut simplu | germed |
Participiu trecut | germed |
Participiu prezent | germing |
- a germina
- (argou) a crește necontrolat, ca un parazit
Sinonime
- 1: germinate