glorie

română

Etimologie

Din latină, italiană gloria.

Pronunție

• AFI: /'glo.ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului glorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	glorie	glorii
Articulat	gloria	gloriile
Genitiv-Dativ	gloriei	gloriilor
Vocativ	glorie	gloriilor

1. onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale.
2. persoană de mare valoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online