gluma

Vezi și : glumă

română

Etimologie

Din glumă.

Pronunție

• AFI: /ˈɡlu.ma/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru glumă.

---

catalană

(català)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

• (occidental) AFI: /ˈɡlu.ma/
• (central, oriental) AFI: /ˈɡlu.mə/

Substantiv

gluma f., glumes pl.

1. (bot.) glumă

Vezi și

• bràctea

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

• AFI: /ˈɡluma/

Substantiv

gluma f., glume pl.

1. (bot.) glumă

Vezi și

• brattea

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul glūbō („a dezghioca, a depănușa, a decortica”).

Pronunție

• AFI: /ˈɡluː.ma/

Substantiv

Declinarea substantivului glūma
f.	Singular	Plural
Nominativ	glūma	glūmae
Genitiv	glūmae	glūmārum
Dativ	glūmae	glūmīs
Acuzativ	glūmam	glūmās
Ablativ	glūmā	glūmīs
Vocativ	glūma	glūmae

1. (bot.) pleavă, vânturătură
2. (bot.) glumă

Cuvinte apropiate

• glūbō

Referințe

• Wiktionary

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină glūma („glumă”).

Pronunție

• AFI: /ˈɡlu.ma/

Substantiv

gluma f., glumas pl.

1. (bot.) glumă

Vezi și

• bráctea

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary