Etimologie

Din franceză décortiquer < latină decorticare.

Pronunție

  • AFI: /de.kor.ti'ka/


Verb


Conjugarea verbului
decortica
Infinitiv a decortica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
decortichez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să decorticheze
Participiu decorticat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului.
  2. (v.tranz.) a curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor.
  3. (v.tranz.) (med.) a îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe