decortica
română
Etimologie
Din franceză décortiquer < latină decorticare.
Pronunție
- AFI: /de.kor.ti'ka/
Verb
| Conjugarea verbului decortica | |
| Infinitiv | a decortica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decortichez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decorticheze |
| Participiu | decorticat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului.
- (v.tranz.) a curăța de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare și ouăle lor.
- (v.tranz.) (med.) a îndepărta chirurgical, total sau parțial, o membrană îngroșată care învelește un organ (creier, rinichi etc.).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online