grația
română
Etimologie
Din franceză gracier. Confer italiană graziare.
Pronunție
- AFI: /gra.ʦi'a/
Verb
| Conjugarea verbului grația | |
| Infinitiv | a grația |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
grațiez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să grațieze |
| Participiu | grațiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online