gravură

română

Din franceză gravure.

Declinarea substantivului gravură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gravură	gravuri
Articulat	gravura	gravurii
Genitiv-Dativ	gravurii	gravurilor
Vocativ	'	'

gravare
gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief.
placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă.