hăbuc

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /hə'buk/

Substantiv

Declinarea substantivului hăbuc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hăbuc	hăbuci
Articulat	hăbucul	hăbucii
Genitiv-Dativ	hăbucului	hăbucilor
Vocativ	hăbucule	hăbucilor

1. (adjectival) rupt în bucăți, distrus; încurcat, încâlcit.

Cuvinte derivate

• hăbuci

Expresii

• (reg.) A (se) rupe, a (se) face hăbuc (i) = a (se) rupe în bucăți, a (se) distruge; a (se) încurca, a (se) încâlci

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online