haită

română

Etimologie

Din maghiară hajtó.

Pronunție

• AFI: /ˈhaj.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului haită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	haită	haite
Articulat	haita	haitele
Genitiv-Dativ	haitei	haitelor
Vocativ	haită	haitelor

1. grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă).
2. (fig.) bandă (de răufăcători).
3. (înv.) vânătoare (cu gonaci și câini); goană.
4. (reg.) cățea (rea); (p.ext.) câine (rău).
5. epitet dat unei femei rele sau desfrânate.

Cuvinte derivate

• hăitar
• hăitaș
• hăitușcă
• înhăita

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ahtia
• hâțâi

Referințe

• DEX '98 via DEX online