franceză

(français)

Etimologie

Din heur (înv., „soartă, noroc”) +‎ -eux. Confer occitană urós.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
heureux
Singular Plural
Masculin heureux heureux
Feminin heureuse heureuses
  1. fericit
    Il se trouve fort heureux.
  2. bucuros
    Il jouit d'un sort très heureux.
  3. norocos, favorizat (de soartă)
    Il est heureux en tout.
  4. (p.ext.) bun, excelent
    Un heureux choix de mots.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii


Substantiv

heureux m.pl.

  1. (numai la pl.) oameni fericiți/bucuroși
    Faire des heureux.

Cuvinte derivate

Referințe