hochim

română

Etimologie

Din turcă hŭkŭm.

Pronunție

• AFI: /ho'kim/

Substantiv

Declinarea substantivului hochim
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hochim	hochimuri
Articulat	hochimul	hochimurile
Genitiv-Dativ	hochimului	hochimurilor
Vocativ	hochimule	hochimurilor

1. (înv.) ordin scris din partea sultanului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online