horă

română

Etimologie

Din neogreacă χορός (khorós) (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în română prin intermediul bulgară хоро (hóro) (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; confer sârbă оро (oro), turcă hora și maghiara hora/horok.

Pronunție

• AFI: /'ho.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului horă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	horă	hori
Articulat	hora	horile
Genitiv-Dativ	horii	horilor
Vocativ	horă	horilor

1. dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans.
2. (pop.) petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare.
3. (astron.; reg.; art.) coroana boreală.

Cuvinte derivate

• hori
• horiște

Expresii

• A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă
• A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online