română

Etimologie

Din hrean + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /'hre.ni.ʦə/
  • AFI: /hre'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hreniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hreniță hrenițe
Articulat hrenița hrenițele
Genitiv-Dativ hreniței hrenițelor
Vocativ hreniță hrenițelor
  1. plantă erbacee, aspră la pipăit, cu frunze cu lobi dințați și cu flori mici, albe (Lepidium campestre).
  2. plantă erbacee cu flori albe, mici, ale cărei frunze se întrebuințează ca salată; creson (Lepidium sativum).


Traduceri

Anagrame

Referințe