iarnă
Etimologie
Din latină (tempora) hībernā > hībernum.
Pronunție
- AFI: /'jar.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului iarnă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | iarnă | ierni |
Articulat | iarna | iernile |
Genitiv-Dativ | iernii | iernilor |
Vocativ | iarno | iernilor |
- anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie.
- (fig.) an
- A mai trecut o iarnă...
Sinonime
- 1: sezonul alb
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- flori-de-iarnă
- martin-de-iarnă
- presură-de-iarnă
- salată de iarnă
- sturz de iarnă
- trandafir-de-iarnă
- verdeața-iernii
Locuțiuni
- (loc. adj.) De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna
- (loc. adv.) De cu iarnă = fiind încă iarnă
- (adverbial; în forma iarna) - în timpul iernii
Expresii
- Iarna n-o mănâncă lupii = iarna nu trece fără geruri și viscole
Traduceri
anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară
|
|