primăvară
Etimologie
Din latină primavera.
Pronunție
- AFI: /ˈpri.mə.va.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului primăvară | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | primăvară | primăveri |
Articulat | primăvara | primăverile |
Genitiv-Dativ | primăverii | primăverilor |
Vocativ | primăvaro | primăverilor |
- anotimpul care urmează după iarnă și precedă vara, cuprinzând intervalul dintre echinocțiul de la 21 martie și solstițiul de la 21 iunie.
- (adverbial; art.) în timpul sau în cursul acestui anotimp; în fiecare primăvară.
- (fig.) (la pl.) ani (de tinerețe).
- Are 20 de primăveri.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- De primăvară = a) necesar pentru primăvară; b) care are loc primăvara; caracteristic primăverii
- La primăvară = când va sosi primăvara; în timpul primăverii viitoare
- Astă primăvară = primăvara trecută
- De cu primăvară = încă din timpul primăverii
- Primăvara vieții = tinerețea
Traduceri
anotimp al anului care cuprinde lunile martie, aprilie și mai
|
|