imam

Vezi și : imăm, imám, Imam

română

Variante

• iman

Etimologie

Din turcă imam.

Pronunție

• AFI: /iˈmam/

Substantiv

Declinarea substantivului imam
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	imam	imami
Articulat	imamul	imamii
Genitiv-Dativ	imamului	imamilor
Vocativ	imamule	imamilor

1. preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee.
2. titlu purtat de unii suverani musulmani (care dețin și conducerea bisericii).

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din ima.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru ima.
2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru ima.

Anagrame

• mima

Referințe

• DEX '98 via DEX online