imediatețe

română

Etimologie

Din imediat + sufixul -ețe (după franceză immédiateté).

Pronunție

• AFI: /i.me.di.a'te.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului imediatețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	imediatețe	invariabil
Articulat	imediatețea	invariabil
Genitiv-Dativ	imediateții	invariabil
Vocativ	imediatețe	invariabil

1. (rar) caracter imediat al unei acțiuni, al unui fapt.
2. urgență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online