Etimologie

Din franceză urgence.

Pronunție

  • AFI: /ur'ʤen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
urgență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urgență urgențe
Articulat urgența urgențele
Genitiv-Dativ urgenței urgențelor
Vocativ urgență urgențelor
  1. însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe