indiciu
Etimologie
Din latină indicium (cu sensuri după franceză indice).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului indiciu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | indiciu | indicii |
Articulat | indiciul | indiciile |
Genitiv-Dativ | indiciului | indiciilor |
Vocativ | indiciule | indiciilor |
- semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc.
- particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen.
- (jur.) faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online