simplitate
Etimologie
Din simplu + sufixul -itate.
Pronunție
- AFI: /sim.pli'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului simplitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | simplitate | invariabil |
Articulat | simplitatea | invariabil |
Genitiv-Dativ | simplității | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- însușirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicații; p. ext. lipsă de artificialitate, de afectare, de prefăcătorie; simplicitate.
- Simplitatea expresiei.
- lipsă de podoabe inutile și căutate, de rafinament artificial (într-o operă de artă).
- credulitate, naivitate.
- însușire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturalețe.
Sinonime
- 1: simplicitate, sobrietate
- 3: naivitate
- 4: naturalețe, ușurință, modestie
Antonime
Cuvinte derivate
- simpleță
- simplețe
- simplicitate
- simplifica
- simplificare
- simplificat
- simplificator
- simplificație
- simplism
- simplist
- simplu
Traduceri
însușirea de a fi simplu
|
|