inocula

română

Variante

• înocula

Etimologie

Din franceză inoculer.

Pronunție

• AFI: /i.no.ku'la/

Verb

Conjugarea verbului inocula
Infinitiv	a inocula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	inoculez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să inoculeze
Participiu	inoculat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc.
2. (v.tranz.) (fig.) a băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc.

Cuvinte derivate

• inoculare
• inoculat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alunico

Referințe

• DEX '98 via DEX online