română

Etimologie

Din franceză instituer < latină instituere.

Pronunție

  • AFI: /in.sti.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
institui
Infinitiv a institui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
institui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să instituie
Participiu instituit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe