instrumenta

română

Etimologie

Din franceză instrumenter.

Pronunție

• AFI: /in.stru.men'ta/

Verb

Conjugarea verbului instrumenta
Infinitiv	a instrumenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	instrumentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să instrumenteze
Participiu	instrumentat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente.
2. (v.tranz.) (impr.) a executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente.
3. (v.tranz.) a efectua o instrumentație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online